Plansul meu spre adanc

Plansul meu spre adanc

daca stau sa astept sa se trezeasca marea
voi incepe sa plang.
plansul meu va curge
spre aceleasi valuri in adanc.
degeaba as astepta sa ma cheme marea
ea mereu
tace
si mereu sopteste in vis.
mai bine ma supun tacerii ei.
si ma intind valului sa ma adune
ca pe o mana de nisip spre adancul inchis.
si stau in nelinistea linistita a sufletului meu
si in mine de mult au inceput sa licareasca
perlele adancului.
fuga lor spre afara e oprita de plans.
si plansul meu e asteptarea.
dar eu nu stiu nicicand ce astept.
si viata ma scutura de piept
si-mi urla in urechea surda sa nu mai astept
caci viata a inceput demult si intr-o clipa
se termina.
iar eu...eu imi voi pierde finalul...
nu stiu  de unde s-au nascut flacarile perlelor
ascunse in mine.
e o intrebare pe care
o rostesc ca pe o spovedanie,
caci nu-mi cunosc pacatul din inceput.
mereu incepe ceva si asteptarea pandeste
ascunsa.
ma incolteste si pentru asta nu stiu de ce
astept.
e mereu intuneric aici
iar sufletului meu ii e trist sa sclipeasca in el.