Mamei mele
Vad viata ta,mama,
si sufletu-mi se naruie...ruine...
cuprins sunt de dor , mama,
sa ies atotputernic din mine
intru a ta mantuire.
Dumnezeu e prea batran si neputincios sa iti faca
vreun bine?
raman eu , singur mugur al rodniciei tale
cine stie daca vreodata da-voi in floare?
sufar prea mult in ranile-ti multe
cat mi-as dori sa implinesc sperantele-ti
mute!
as face posibilul si imposibilul in locul
tau, mama ,
as imbatrani, as muri, suferi si plange;
leacurile, fericirea ti le-as aduce
le-as asterne-nainte-ti si ti-as spune uimit:
pentru tine, mama ,pentru cat m-ai iubit!
e prea lung putinul timp cat mi-a ramas de trait!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu